Născut în Murgești, Mureș, în 1929, a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă alcătuită din etnici maghiari, din care mai făceau parte Drohobeczky Attila Anton, Dezméri Zsombor şi Hájek Zoltan, și ei viitoare victime ale fenomenului Pitești. Era student în anul I. A fost condamnat la 3 ani de închisoare, dar această pedeapsă relativ mică în epocă nu l-a împiedicat să fie torturat la Pitești în ultima serie de victime din celebra cameră 4-spital. Mărturisea că tensiunea și permanenta incertitudine asupra viitorului erau foarte greu de suportat, astfel că, din cauzat torturilor, și-a schimbat mentalitatea vreme de câteva luni de zile. După eliberarea din penitenciar a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cluj și a devenit preot reformat. A murit în 2014.