Cartea neagra a comunismului, aparuta sub coordonarea sa, a facut
furori in intreaga lume prin studiile continute, ce atrag atentia
opiniei publice asupra milioanelor de victime ale ideologiei comuniste
pe intreg mapamondul. Dupa publicarea acestei carti, istoricul
francez a devenit o personalitate in domeniu.
In luna iulie 2003, Stéphane Courtois a fost prezent la
Scoala de vara ce are loc in fiecare an la Memorialul Victimelor
Comunismului si al Rezistentei din Sighetu-Marmatiei.
Multi intelectuali francezi, printre care si dumneavoastra, au
fost sedusi de iluzia comunista. Ce v-a atras la aceasta ideologie?
Da, eu insumi am fost comunist. O problema speciala a Frantei
este ca are o traditie revolutionara, ce incepand cu 1789 face
parte din cultura nationala. Prin urmare este foarte prestigios
sa fii revolutionar, mai ales pe plan intelectual. Or, comunistii
au utilizat foarte abil aceasta traditie revolutionara. Ei i-au
adaugat elemente marxiste, leniniste, prestigiul Uniunii Sovietice
si, nu in ultimul rand, ideea culpabilizarii intelectualilor in
fata munictorilor. Cand amesteci toate aceste lucruri, cu siguranta
nu obtii rezultate bune...
Este real faptul ca intelighentia franceza este masiv de stanga,
chiar putem spune comunista.
Comunismul – un fenomen al orbirii
intelectualilor
Atat dumneavoastra, cat si disidentul rus Vladimir Bukovski,
ati consultat documente din arhiva Kremlinului ce dovedesc clar
ca unele partide comuniste din Europa Vestica au fost finantate
de sovietici. Aceasta descoperire a fost un soc pentru dumneavoastra
sau aveati unele banuieli?
Stiam... In Franta avem o veche expresie apropo de comunisti:
„Se vorbeste intotdeauna de ordinul Moscovei.” N-am
avut insa niciodata in mana ordinul Moscovei, pana in momentul
in care s-au deschis arhivele. Despre aceasta stare de fapt s-a
vorbit in presa franceza incepand cu anii ’20 si mai apoi
in cartile mele, dar asta nu a provocat nici o emotie... Daca
am fi aflat ca un partid francez a fost finantat de catre nazisti,
ar fi avut loc un scandal imens, dar in cazul comunistilor...
nimic... Este intr-adevar un fenomen stupefiant al orbirii intelectualilor.
Spre deosebire de tarile in care partidul comunist a fost la putere,
n-ai niste obligatii speciale cand esti comunist in Franta. Nu
trebuie, de pilda, sa-ti denunti vecinul... E un soi de confort
intelectual sa te afli intr-un partid comunist.
Intelectuali, asemeni Monicai Lovinescu, sustin ca exista o anumita
strategie a fostilor nomenclaturisti, inregimentati acum in partidele
socialiste, ce consta in ocuparea permanenta a atentiei opiniei
publice cu traumele produse de nazism, pentru a pune astfel in
penumbra crimele savarsite sub regimurile comuniste. Credeti in
existenta unei astfel de strategii?
Am avut ocazia sa cunosc fosti sefi comunisti foarte importanti...
Da, intr-adevar este o strategie deliberata de a maximaliza crimele
naziste, pentru a le minimaliza pe cele comuniste.
Simpatizantii comunisti sunt foarte numerosi
Am observat ca in literatura de specialitate a fost lansat conceptul
de „Holocaust rosu”. Intre lagarele naziste si Gulag
poate fi trasat un semn de egalitate?
Termenul de „Holocaust rosu” a fost mai intai propus
in Germania, insa eu sunt total impotriva acestuia. Desigur, inteleg
foarte bine ce incearca sa spuna oamenii ce intrebuinteaza expresia.
Pentru mine nu e deloc cazul sa se puna semnul egal intre crimele
comuniste si cele naziste. Totul, strict din ratiuni istorice.
Pentru ca in istorie nu exista nici un eveniment ce poate fi egalat
cu altul. In plan teoretic este absurd.
Ceea ce este important este sa faci comparatii, pentru ca metoda
comparativa este una din mijloacele esentiale ale cunoasterii.
Plecand de aici, trebuie sa fim foarte atenti ce comparam. Daca
totusi vrem sa facem o paralela intre nazism si comunism, eu nu
as lua ca reper Gulagul, ci mai ales marile foamete organizate
din 1932-1933 in Ucraina, masivele deportari facute de Stalin
in 1935-1936 si marea teroare din 1937-1938. Cred ca din perspectiva
acestor evenimente putem compara genocidul de rasa al nazistilor
cu genocidul de clasa comis de catre comunisti.
Dupa aparitia Cartii negre a comunismului simpatizantii comunisti
v-au creat neplaceri?
Cum sa nu. Tot corpul „revolutionar” s-a aflat intr-o
stare de furie absoluta. Simpatizantii comunisti sunt foarte numerosi
in viata universitara, in institutele de cercetare si, inclusiv,
in institutia la care lucrez. Deci au existat presiuni foarte
puternice, dar m-am obisnuit...
Am jucat 25 de ani rugby si imi plac contactele dure...
20 000 de exemplare vandute in doua zile
Alti isorici ai comunismului, ca de exemplu Vladimir Bukovski,
s-au lovit de o adevarata conspiratie a tacerii dupa publicarea
unor carti. Cum au stat lucrurile in cazul dumneavoastra?
|
Editia franceza
a Cartii negre a comunismului |
Nu a existat o conspiratie a tacerii la prima editie a Cartii
negre a comunismului. Pentru ca atunci simpatizantii acestei ideologii
au crezut ca sunt destul de puternici sa ma sfarame imediat. Cu
trei saptamami inainte sa iasa cartea; au declansat o mare batalie
in ziarul cel mai cunoscut: Le Monde. Insa s-au inselat in privinta
strategiei.... In loc sa ma distruga, au atras atentia tuturor.
Au creat o intreaga agitatie. Atunci cand cartea a fost publicata,
desi fusesera tiparite 20.000 de exemplare, in doua zile toate
au fost vandute.
Comunistii au inteles ca au facut o mare greseala si, in septembrie
2002, cand am scos a doua edite a Cartii negre a comunismului,
atunci a functionat conspiratia tacerii. Nici un cuvant despre
carte in Le Monde sau Liberation , iar in Nouvelle Observateur...
o linie. Fireste celelalte ziare au scris despre eveniment. Este
destul de impresionant ce capacitate de a actiona mai au comunstii...
Cercetatorii istoriei recente din Romania au cusur. Acorda putina
atentie contactului cu tinerii. In schimb la dumneavoastra am
observat ca, de-a lungul Scolii de vara de la Memorialul Victimelor
Comunismului-Sighet, unde ati fost rector, i-ati privilegiat pe
elevii prezenti acolo, chiar in defavoarea personalitatilor. De
ce aceasta atitudine?
De ce ai face cercetari istorice, ca mai apoi sa le pui intr-un
sertar sau sa discuti despre ele cu doi-trei colegi?! Lucrul acesta
nu prezinta nici un interes pentru mine. Mai bine fac altceva.
Istoria, in mod normal, este pentru toata populatia. E drept ca
am avut multe probleme cu colegii mei, pentru ca de foarte mult
timp eu colaborez cu mass-media. Disciplina istoriei este una
dintre cele mai academice si de aceea cea mai mare parte a colegilor
mei nu le vorbeau jurnalistilor, pentru ca, in viziunea lor, oamenii
de presa scriau numai prostii. Eu am realizat multe emisiuni de
televiziune si documentare.
De vreo cinci-sase ani exista din ce in ce mai multi istorici
ce lucreaza cu media, insa au ramas si destui refractari la aceasta
idee. Cel mai bun mijloc de a scoate la lumina adevarul este sa
faci zgomot cat mai mare. Cu lansarea Cartii negre a comunismului
am facut ceva zgomot si oamenii au fost obligati sa-l asculte,
chiar daca nu au vrut.
Judecata istoriei
Disidentul rus Alexandr Soljenitin, intr-una din scrierile sale
prezicea ca nu va exista niciodata un proces al comunismului,
asemeni celui nazist. Dumneavoastra cum vedeti lucrurile?
Din nefericire istoria i-a dat dreptate... Pentru un motiv simplu.
Iesirea din comunism nu a semanat nici un pic cu iesirea din nazism.
Comunismul a fost sfaramat de catre democratie. Daca vrei sa faci
un astfel de proces trebuie sa ai acuzati in carne si oase. Am
lasat deja sa treaca 14 ani. Intr-adevar am fi putut face procesul
lui Nicolski in 1990... Acum e mort. Ce-i drept, in Romania am
gasi cu cine sa facem procese... Problema este ca Romania este
o tara unde comunistii au reusit sa pastreze puterea printr-o
adevarata falsa revolutie. Evident ca nu poti conta pe ei sa-si
faca propriul proces! Acesta nu poate fi decat un proces moral
si, in final, judecata istoriei.
