Pozitia pe care a castigat-o regimul politic din
Romania anilor ’45-’89 s-a datorat in cea mai mare parte
existentei aparatului de politie politica, care a functionat pe principiul
sanctiunii, violentei instrumentale de tip represiv si al monopolului
absolut asupra intregului spatiu social.
Preluarea unui model nespecific cu matricea romaneasca socio-culturala,
pe fondul convulsiilor sociale si politice, nu putea conduce decat
la forme insiduos atipice de exercitare a puterii politice.
Infiintarea Securitatii prin Decretul 221, publicat in Buletinul Oficial
din 1 septembrie 1948, sub atenta supraveghere a agentilor sovietici
si in deplina alianta cu regimul politic comunist, deja instalat,
a avut drept consecinta inceputul represiunii in Romania.
Fostul aparat de securitate si-a consolidat pozitiile in concordanta
cu cele ale aparatului politic, astfel incat controlul social generalizat
represiv si punitiv sa asigure longevitate puterii. Din acel moment,
cenzura ideologica s-a rasfrant asupra tuturor domeniilor de activitate
sociala, eliminand din circuitul public orice ar fi fost ostil regimului,
favorizand publicarea si difuzarea, pana la intoxicare, a operelor
marxist leniniste si a pledoariilor despre formarea „omului
nou”. Formula sovietica trebuia implantata la nivelul constiintei
fiecarui individ, iar „propovaduitorii ei” se manifestau
cu un „total dispret fata de fiinta umana”. „Omul
nou” trebuia sa se debaraseze de trecut, sa-l nege ca si cum
n-ar fi existat pentru a deveni „pur”, nealterat de „manierismele”
burghezesti.
Cele doua instante ale puterii in statul comunist detineau functii
complementare in controlul social si in cel de formare a constiintelor,
utilizand predilect manipularea prin indoctrinare, prin teroare si
„redistribuire a fricii”, „prin crearea unui climat
de amenintare generala”. Tot ce era impotriva statului si partidului
era impotriva societatii. Mecanismele de control social se dezvoltau
si evoluau folosind coercitia - ca trebuinta de a pedepsi pe cei care
nu se conformau liniei trasate de partid; reprimarea - prin limitarea
si impingerea oricaror potentiale replici de revolta, a oricaror valente
legate de proprietatea privata sau de orice formula de exprimare libera
a ideilor si valorilor; conditionarea - prin formarea automatismelor
de acceptare a regimului politic si economic; restrictionarea accesului
la informatiile valide si nealterate; incadrarea intr-un sistem de
referinta impropriu pana la asimilarea acestuia fortat. Instrumentul
activ si eficient, utilizat de fostele organe cu atributii de politie
politica, prin care obiectivele de control deveneau operationale si
eficiente il reprezenta reteaua informativa.>>>
click
aici pentru a continua lectura textului
