Nihil potest homo intelligere sine phantasmata, afirma, la vremea sa Sf. Toma d’Aquino. Cu alte cuvinte, imaginile, simbolurile, iluziile sunt parte componenta a structurii psihologice umane. Forta simbolurilor, impactul lor asupra maselor au fost binecunoscute liderilor comunisti. Acestia le-au utilizat copios atat in procesul preluarii puterii politice, cat si in scopul consolidarii si mentinerii regimurilor totalitare comuniste. Dar simbolurile si forta lor nu au fost folosite doar in lupta impotriva inamicilor interni ci si impotriva „lumii capitaliste”, considerata dusmanul prin excelenta al comunismului, si, uneori, chiar in cadrul unor rivalitati interne din „lagarul tarilor de democratie populara”.

Dornica sa afiseze la exterior o imagine de monolit de nezdruncinat, lumea comunista nu a intarziat sa fie minata de multiple surse de tensiune, cu origini mai vechi sau mai noi. Dincolo de conflictele cu caracter istoric, cel mai puternic factor generator de resentimente era pretentia Moscovei de a fi un lider infailibil al lumii comuniste, conjugata cu perceperea acesteia ca agresor, ca ocupant, intr-o buna parte din tarile comuniste.>>>

click aici pentru a continua lectura textului