Cristina Anisescu

Dinamica de structura si rol a retelei informative in
perioada 1948-1989

Pozitia pe care a castigat-o regimul politic din Romania anilor ’45-’89 s-a datorat in cea mai mare parte existentei aparatului de politie politica, care a functionat pe principiul sanctiunii, violentei instrumentale de tip represiv si al monopolului absolut asupra intregului spatiu social.

Preluarea unui model nespecific cu matricea romaneasca socio-culturala, pe fondul convulsiilor sociale si politice, nu putea conduce decat la forme insiduos atipice de exercitare a puterii politice.

Infiintarea Securitatii prin Decretul 221, publicat in Buletinul Oficial din 1 septembrie 1948, sub atenta supraveghere a agentilor sovietici si in deplina alianta cu regimul politic comunist, deja instalat, a avut drept consecinta inceputul represiunii in Romania.

Fostul aparat de securitate si-a consolidat pozitiile in concordanta cu cele ale aparatului politic, astfel incat controlul social generalizat represiv si punitiv sa asigure longevitate puterii. Din acel moment, cenzura ideologica s-a rasfrant asupra tuturor domeniilor de activitate sociala, eliminand din circuitul public orice ar fi fost ostil regimului, favorizand publicarea si difuzarea, pana la intoxicare, a operelor marxist leniniste si a pledoariilor despre formarea „omului nou". Formula sovietica trebuia implantata la nivelul constiintei fiecarui individ, iar „propovaduitorii ei" se manifestau cu un „total dispret fata de fiinta umana". „Omul nou" trebuia sa se debaraseze de trecut, sa-l nege ca si cum n-ar fi existat pentru a deveni „pur", nealterat de „manierismele" burghezesti.

Cele doua instante ale puterii in statul comunist detineau functii complementare in controlul social si in cel de formare a constiintelor, utilizand predilect manipularea prin indoctrinare, prin teroare si „redistribuire a fricii", „prin crearea unui climat de amenintare generala". Tot ce era impotriva statului si partidului era impotriva societatii. Mecanismele de control social se dezvoltau si evoluau folosind coercitia - ca trebuinta de a pedepsi pe cei care nu se conformau liniei trasate de partid; reprimarea - prin limitarea si impingerea oricaror potentiale replici de revolta, a oricaror valente legate de proprietatea privata sau de orice formula de exprimare libera a ideilor si valorilor; conditionarea - prin formarea automatismelor de acceptare a regimului politic si economic; restrictionarea accesului la informatiile valide si nealterate; incadrarea intr-un sistem de referinta impropriu pana la asimilarea acestuia fortat. Instrumentul activ si eficient, utilizat de fostele organe cu atributii de politie politica, prin care obiectivele de control deveneau operationale si eficiente il reprezenta reteaua informativa.

descarcă versiunea integrală a textului