Elis Neagoe

Portret de "favorizator":
taranul Crai Cornel din Posaga de Jos




Regimul comunist instaurat in tara noastra la putin timp dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial nu avea sa intruneasca deplinul consens al poporului roman din mai multe considerente, ba mai mult, impotriva acestui regim totalitar avea sa ia nastere o rezistenta anticomunista care arata clar ca regimul nu era dorit.

O forma a luptei anticomuniste a reprezentat-o rezistenta armata din munti in cadrul careia poate fi amintita si gruparea ce l-a avut in fruntea ei pe Leon Susman, avocat din Ocna Mures, alaturi de el aflandu-se fratele sau Susman Gheorghe si doi preoti greco-catolici: Rosa Simion, din satul Posaga de Jos, si Jaflea Grigore, din satul Posaga de Sus. Desi componenta grupului nu era deloc impresionanta, ei au continuat ceea ce incepusera in anul 1948, pana in noaptea de 18/19 iulie 1957 cand grupul a fost descoperit de catre Securitate si lichidat.

Ceea ce conteaza si trebuie mentionat este sprijinul masiv pe care „fugarii" l-au obtinut din partea motilor, care nu s-au dat inapoi din fata pericolului la care se expuneau ajutandu-i pe acesti „banditi" (cum ii numea Securitatea), desi acest gest cat se poate de omenesc (de a-i gazdui si alimenta pe acesti oameni care uneori zile intregi nu aveau ce manca, fiind nevoiti sa faca fata vitregiilor naturii), avea sa-i coste libertatea pentru ca dupa anihilarea grupului cea mai mare parte a locuitorilor comunei Posaga avea sa fie arestata, condamnata sau deportata in Baragan.

Un astfel de caz este cel al taranului Crai Cornel. Nascut la 18 aprilie 1914, era fiul lui Todor si Teodora, tarani din satul Belioara, un catun de munte din zona Apusenilor. Avea ca studii doar patru clase primare, isi facuse serviciul militar la Regimentul 39 artilerie Targu Mures iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial luptase pe frontul de rasarit ajungand pana la Stalingrad. Era casatorit cu Gafia, cu care avea un copil de noua ani, si se ocupa cu agricultura, stabilindu-se in satul Posaga de Jos.

Avea 43 de ani la data de 20 octombrie 1957 cand este retinut de catre organele Securitatii din Cluj-U.M. 0203 si pus la dispozitia Serviciului de Anchete, fiind incarcerat in celula 2. A doua zi pe numele sau avea sa se emita un mandat de arestare preventiva cu nr. 136, in baza Decretului nr. 199/1950, pentru ca se facuse vinovat de „favorizarea membrilor bandei contrarevolutionare Susman Leon".Citind cu atentie procesele-verbale de interogatoriu din perioada 21 octombrie-3 decembrie 1957, care se refera la legaturile lui Crai Cornel cu membrii grupului condus de Susman Leon, rezulta urmatoarele: primul contact cu membrii grupului avusese loc in anul 1951 cand ii intalneste mai intai pe preotii greco-catolici Rosa Simion si Jaflea Grigore in staulul familiei sale din satul Belioara.

Ulterior avea sa-i cunoasca si pe fratii Susman, chiar in casa sa, unde venisera adusi de cumnatul sau Puf Aurel. Pe parcursul celor sase ani avea sa pastreze secretul legaturilor sale cu „banditii", contribuind la gazduirea, alimentarea si facilitarea legaturilor acestora cu alti oameni din sat. Intr-o duminica din primavara anului 1957, intalnindu-se cu fratii Susman la locul numit „Vultureasa" pentru a merge impreuna la vanatoare, le adusese o arma Z.B. si niste cartuse pe care le gasise ascunse in acoperisurile colibelor altor „favorizatori" pe nume Urs Teodor si Rosa Ioan.

In ochii anchetatorilor toate acestea constituiau motive cat se poate de grave pentru ca „retinutul" Crai Cornel sa fie trimis in fata Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militara Cluj care, prin Sentinta nr. 465 din 12 aprilie 1958, l-a condamnat „la 16/sasesprezece/ani munca silnica pentru crima de favorizare la constituire in banda in scop terorist pp. de art. 6 alin. 1 comb. cu art. 1 lit. c si d si art. 7 din Decr. 199/50, art. 107 si 157 CP. Il mai condamna la 8/opt/ani inchisoare corectionala pentru infractiunea pp. de art. 14 lit. a din Decr. 163/50. Conform art. 101 CP va executa 16/saisprezece/ani munca silnica"; la aceasta se adauga „confiscarea totala a averii" si obligatia de a plati 1.200 de lei cheltuieli de judecata.

Fiindu-i respins, la data de 5 iunie 1958, recursul declarat de Crai Cornel impotriva Sentintei nr. 465, si obligat sa plateasca statului 25 de lei cheltuieli de judecata, prin Mandatul de executare a pedepsei nr. 776/27 iunie 1958 se ordona „tuturor agentilor fortei publice sa aresteze si sa conduca pe susnumitul condamnat la Penitenciarul Gherla" unde trebuia sa stea pana la 15 octombrie 1973.

Toate incercarile lui Crai Cornel de a-si face dreptate aveau sa se izbeasca de refuzurile autoritatilor comuniste care considerau ca „verificandu-se dosarul cauzei s-a constatat ca sustinerile din memoriu sunt neintemeiate. Faptele asa cum au fost retinute de instanta sunt dovedite iar pedeapsa aplicata este proportionala".

Despre regimul de detentie din Penitenciarul Gherla, sugestiva este fisa sa medicala in care sunt specificate bolile de care a suferit Crai Cornel: lombosciatica, hipocalcemie, TBC pulmonar, polipleurita etc. Suferea de debilitate fizica (la inaltimea de 1,76 avea doar 60 de kilograme), fiind practic distrofic, motiv pentru care era considerat a fi „apt pentru munci usoare".

„Gravitatea" faptelor sale avea sa aiba consecinte nu doar asupra sa, ci si asupra familiei sale; astfel, incercand in repetate randuri sa ia legatura cu sotia sa prin intermediul corespondentei, afla in cele din urma de la Postul de Militie Posaga, instiintat fiind abia pe 10 iulie 1963, ca „in anul 1958 sotia sa Gafia a fost dezlocata [sic!] din comuna Posaga, raionul Turda, regiunea Cluj, in comuna Fundata, raionul Slobozia, regiunea Bucuresti, unde se gaseste si in momentul de fata cu domiciliul obligatoriu".

Avea sa fie eliberat pe 24 iunie 1964, fiind gratiat de restul pedepsei, conform Decretului nr. 310/1964.

Ce l-a determinat pe acest taran sa indure toate aceste suferinte? Principala explicatie ce poate fi data o reprezinta puternicele convingeri anticomuniste ale acestuia, care il determinasera sa-i sprijine neconditionat pe membrii grupului condus de Susman Leon, sperand ca regimul comunist avea sa-si gaseasca repede sfarsitul.

Aceste convingeri sunt foarte bine argumentate prin faptul ca, cu ocazia perchezitiei, a fost descoperit la el acasa un manifest antisovietic. Este vorba despre un manifest antonescian pe care l-a primit in anul 1943 pe frontul de la Tighina, in timpul retragerii din U.R.S.S. Continutul acestuia este edificator pentru sentimentele sale anticomuniste: „…mai bine sa fim noi la Rusi, oricat de departe, decat bolsevicii la noi in tara. Celor ce preamaresc comunismul si binefacerile lui, spuneti-le ce ati vazut in Rusia:
-tarani fara pamant si fara vite, inhamati ca boii la carute;
-lucratori si oraseni traind in ruine, in cea mai neagra mizerie si murdarie;
-barbati si femei si copii supti de munca, de foame si bataciti de dureri;
-biserici daramate;
-sate si targuri fara cimitire.

Peste tot numai urme de omoruri, distrugeri si saracie lucie. Celor ce poarta grija Angliei si Americii spuneti-le ca suntem si vom ramane hotarati in tabara opusa comunismului. Cei ce ajuta si indeamna pe Bolsevici nu ne pot fi decat dusmani".

Desi un produs al propagandei regimului lui Antonescu, acest manifest s-a dovedit a fi surprinzator de profetic, la doar cativa ani situatia din URSS devenind realitate si in Romania, lucru evident si pentru Crai Cornel: colectivizarea si sistemul cotelor distrusesera baza economica a familiei sale (parintii sai fusesera considerati chiaburi din cauza celor 20 ha de pamant detinute), Biserica Greco-Catolica fusese desfiintata, preotii uniti care refuzasera trecerea la ortodoxism fusesera inchisi etc.

In fapt, unul dintre motivele anticomunismului sau si a sprijinului acordat grupului Susman Leon l-a constituit tocmai prezenta celor doi preoti greco-catolici (confesiune de care apartinuse si Crai Cornel), si in principal prezenta lui Rosa Simion, care fusese preot la el in sat.



descarcă versiunea integrală a textului